MICOPLASMOZA RESPIRATORIE AVIARA. (Chronic respiratory disease, La maladie respiratoire chronique) preluare Prof. Dr.Radu Moga Mânzat

Micoplasmoza respiratorie aviara este 0 boala infectocontagioasa endemica, produsa de M. gallisepticum, caracterizata clinic prin simptome respiratorii si morfopatologic prin inflamatii catarale si fibrinoase, localizate de
regula la aparatul respirator. Boala a fost descrisa si cunoscuta In trecut sub numele de boala respiratorie cronica.

Caractere epidemiologice

La infectia naturala sunt sensibile gainile si curcile, sensibilitatea fiind influentata de factori intrinseci (rasa, varsta, factori genetici)si extrinseci (tehnologici, igienici si nutritionali). Sensibilitatea este maxima la gaina s i curca intre 15 zile s i 18 luni. Imunitatea vitelina este redusa si se epuizeaza repede, astfel ca dupa varsta de 15 zile, puii
de gaina si de curca devin sensibili la infectia naturala cu M gallisepticum. Boala a mai
fost semnalata la bibilici, fazani, prepelite, potarnichi s i pauni, insa cu o gravitate mai mica si cu incidenta mai redusa . M gallisepticum a mai fost izolata de la rate in Anglia si Serbia si de la gaste in Franta si Serbia. De asemenea, a mai fost izolata de la numeroase pasari salbatice, care constituie un adevarat rezervor de infectie
Sursele principale de infectie sunt reprezentate de pasarile bolnave, pasarile convalescente,pasarile cu infectii inaparente, pasarile salbatice, ouale si vaccinurile vii preparate pe oua conventionale. M
gallisepticum este eliminata in mediul exterior prin jetaj, aerosoli si aerul expirat de
catre cele trei categorii de pasari amintite, contaminand astfel aerul din adaposturi si contribuind la difuzarea rapida a bolii. Starea de purtator si eliminator de micoplasme este de lunga durata s i cu importanta
epidemiologica deosebita atat in raspandirea bolii in efective, cat si in afara acestora, prin
intermediul materialului avicol achizitionat (pui, tineret, adu!te) .

Tabloul clinic

In infetia naturala, la gaini, perioada de incubatie este de 10-30 de zile, iar in infectia experimentaIa este de 6-21 zile Tabloul clinic este in functie de varsta, de localizarea procesului inflamator si de
interventia bacteriilor de asociatie. In evolutia clinica a bolii se disting urmatoarele sindroame:
coriza, sinuzita, laringotraheita, pneumonie si aerosaculita, care pot evolua singure sau in asociatie.
La puii de gaina, mai ales fa broiled, boala evolueaza la varsta de 4-8 saptamani si, de regula, este consecinta infetiei verticale.
Puii bolnavi prezinta abatere, jetaj seromucos, raluri traheale, dispnee, apetit redus s i intarzie In crestere. La examenul transbucal se observa congestia mucoasei
laringo-traheale, secretii mucoase abundente si uneori depozite de fibrina. La unele exemplare pot apare sinuzite exsudative infraorbitare si uneori enterita. La aceasta structura de varsta este dominant sindromul
de coriza si laringo-traheita, iar daca factorii favorizanti sunt prezenti apare si sindromul
de pneumonie si aerosaculita.
Boala se termina prin moarte in proportie de 30% in formele necomplicate, iar daca intervin infetii bacteriene secundare procentul de mortalitate creste.
La tineret, peste varsta de 2 luni, boala debuteaza insidios, apetitul este redus, iar
ulterior apar simptome respiratorii: jetaj sero-mucos sau muco-purulent, stranut ~i
dispnee, pasarile respira cu ciocul deschis si sunt prezente raluri traheale. La examenul
transbucal se observa, la unele pasari, dopuri de fibrina neaderente la mucoasa, de culoare
galbuie, care obstrueaza orificiul laringean si fanta palatina. La alte exemplare bolnave
sunt prezente secretii sero-mucoase abundente si congestia mucoasei laringotraheale.
Se mai observa conjunctivita catarala sau fibrinoasa, cu depozite in sacii conjunctivali
si cu lipirea pleoapelor, iar in formele de durata este prezenta si keratita. Se mai poate
observa si sinuzita infraorbitara. Pasarile bolnave slabesc si devin neeconomice. La aceasta varsta predomina sindromul de pneumonie.

Profilaxie si combatere
Profilaxia micoplasmozei respiratorii aviare se realizeaza prin masuri generale si specifice, iar obiectivul principal al profilaxiei il reprezinta obtinerea de efective pentru reproductie (bunici si parinti) indemne de
aceasta boala.
Profilaxia generala se bazeaza pe aplicarea unui complex de masuri, cele mai importante fiind urmatoarele:
• respectarea normelor tehnologice, igienicesi nutritionale;
• evitarea factorilor de stres;
• eliminarea bolilor infeqioase care pot favoriza aparitia si evolutia micoplasmozei;
• achizitionarea materialului avicol (oua,pui, tineret de inlocuire) din ferme indemne;
• efectuarea dezinfectiilor periodice in ferme si statii de incubatie;

Tratamentul, cu o durata de 5-7 zile, repetat dupa 0 pauza de 3 zile, redreseaza
clinic efectivul, dar pasarile raman In continuare purtatoare §i eliminatoare de micoplasme. M gallisepticul11 este sensibila la oxitetraciclina, streptomincina, eritromicina, spiramicina. spectinomicina, tilosina. kytasamicina, lincomicina si danofloxacina. In terapia micoplasmozei se obtin rezultate bune cu tilosina, tilmicosin §i
lincospectin, administrate in masa sau parenteral,
In functie de marimea si structura de varsta a efectivului. Medicamentele se pot administra in furaje sau in apa de baut, in dozele recomandate de firmele producatoare.
Rezultate superioare se obtin in cazul administrarii medicamentelor In apa de baut,
cu ajutorul medicatoarelor, care mentin in  apa o concentratie constanta a medicamentului